Clima

Valorile medii multianuale ale principalilor factori climatici sunt:

• regimul climatic – temperatura medie anuală are o distribuţie lunară caracterizată prin scăderea valorilor termice din luna august până în luna ianuarie, creşterea temperaturii din februarie până în iulie şi prin scăderea valorilor termice odată cu creşterea altitudinii; temperatura multianuală – între 0,30°C în zona montană – Staţia meteo Bâlea Lac şi 8,90°C la
  Staţia meteo Boita, cu maxima de 37,30°C înregistrată în iulie 2000 şi minima de -26,70°C,
  înregistrată la Staţia meteo Sibiu în decembrie 2001;
• regimul precipitaţiilor – precipitaţiile atmosferice anuale prezintă o evoluţie caracterizată prin
  creşterea cantităţilor de apă din luna februarie până în iunie şi descreşterea din iunie până în
  februarie; prin modul de dispunere generală a reliefului şi prin dominarea influenţelor vestice,
  distribuţia cantităţilor medii anuale de precipitaţii este de la 600-700 mm în zona de podiş, la
  1300-1400 la treapta înaltă a munţilor; cantitatea de precipitaţii scade de la sud la nord, în direct
  cu coborârea reliefului, dar şi de la est la vest în funcţie de condiţiile locale ale reliefului şi de
  deplasările aerului;
• regimul eolian – în zona Avrigului, circulaţia generală a atmosferei se supune circulaţiei la nivel
  european; vânturile sunt puternic influenţate de relief, atât în privinţa direcţiei, cât şi în cea a
  vitezei; frecvenţele medii anuale înregistrate la Avrig indică predominarea vânturilor din N-V
  (13%) şi S-E (8,2%); vitezele medii anuale oscilează între 1,8 şi 4,5 m/s în partea de vest spre
  Sibiu; spre sfârşitul iernii bate un vânt dinspre munte cu caracter de foehn numit Vântul Mare,
  acesta provocând încălziri accentuate şi topiri bruşte de zăpadă;
• un fenomen specific zonei îl constituie inversiunile termice, puternic resimţite în timpul iernii;
  acestea se produc în condiţii de calm atmosferic, se simt ca perioade geroase şi dispar doar
  odată cu schimbarea masei de aer, datorită circulaţiei atmosferice.

Localitatea, fiind în zona deluroasă, la poalele munţilor, prezintă şi următoarele fenomene meteorologice, care creează probleme:

• bruma – cu implicaţii dăunătoare în legumicultura – numărul zilelor cu brumă este de 30 –
  40 pe an;
• chiciura şi poleiul – numărul mediu anual de zile cu chiciură este de 10 -20 şi 3 – 4 cu
  polei;
• ceaţa – numărul zilelor ceţoase este mai mare iarna decât vara, descrescând odată cu
  altitudinea reliefului, în medie 50-60 de zile cu ceaţă pe an, fenomenul fiind mai frecvent
  întâlnit pe văile cursurilor de apă şi la confluenţe;
• grindina – în perioada caldă a anului, frecvenţa acestui fenomen creşte aproximativ, de la
  sud-vestul ţării spre nord-est, manifestându-se pe fâşii de teren late de peste 10 km şi
  lungimi de peste 100 km, durata fiind de maximum 15 minute.

Toate aceste fenomene au implicaţii deosebite în desfăşurarea activităţilor antropice.

Reţeaua hidrografică

Regimul hidrografic al oraşului Avrig este caracterizat de o densă reţea de ape de suprafaţă şi de ape freatice cu o bună potabilitate. La o altitudine de 2.011 m, cu o suprafaţă de 1,47 ha şi o adâncime maximă de 4,5 m se află lacul Avrig – unul dintre cele mai frumoase lacuri glaciare din salba ce împodobeşte Carpaţii.

Cel mai important curs de apă de pe teritoriul oraşului Avrig este râul Olt (străbate 12 km din teritoriu), râu ce izvorăşte de sub culmile munţilor Hăşmaşul Mare, traversează Avrigul de la est la vest şi adună afluenţii din partea stângă:

Foto nr. 4 – Reţea hidrografică Avrig, Râul Olt

• Râul Mare, ce izvorăşte din lacul glaciar Avrig – 2.011 m altitudine, străbate cea mai mare
  parte din hotarul Avrigului. După Olt, Râul Mare este cea mai mare apă curgătoare ce
  brăzdează teritoriul Avrigului. Râul Avrig    cu o lungime de 22 de km, cu un bazin
  hidrografic de 62 kmp şi cu o altitudine medie de 927 m constituie unul dintre cele mai
  curate, bogate şi constante bazine hidrografice din zonă. Pentru a valorifica potenţialul său
  energetic, s-a construit la Poiana Neamţului o microcentrală ce alimentează cabana cu
  energie electrică; tot pe Râul Mare s-a amenajat un lac de acumulare ce alimentează cu apă
  potabilă întregul oraş Avrig şi colonia Mârşa, prin scurgerea gravitaţională a apei către
  consumatori;

Pârâul Mârşa, pârâul Cărbunarilor etc; Intre Avrig şi Mârşa se găseşte un mic lac de apă sărată, cu proprietăţi terapeutice, nevalorificat însă.

Sub teritoriul Avrigului se află un important zăcământ de sare, în unele locuri straturile de sare situându-se aproape de suprafaţă. Acest lucru determină sărăturarea unor pânze de ape freatice. Aceasta a fost cauza existenţei unor izvoare cu apă sărată, astăzi colmatate, atât în zona Avrigului, cât şi la Sacadate.

Foto nr. 5 – Barajul Avrig

Caracteristici geotehnice

Localitatea Avrig este aşezată pe o depresiune tectonică cu structură geologică complexă. Localitatea se întinde şi peste masivul Făgăraş, fiind prezente şisturi cristaline, gresii cu mult muscovit şi intercalaţii de calcare cristaline. în zonă sunt prezente şi conglomeratele burdigaliene (mediteranian inferior) ce ies la zi în colinele cetăţii „La Ruine”, Măgura, cotul sudic al Podişului Hârtibaciu (Turnu Roşu).

Alte formaţiuni întâlnite în zonă:

• la poalele munţilor, luturi remaniate coluviale;
• pe fundalul depresiunii, pietrişuri cu nisip;
• în zonele de podiş, gresii şi marne tortoniene, sarmaţiene şi ponţiene.

Teritoriul Avrigului aparţine din punct de vedere geomorfologic Depresiunii Făgăraşului, fiind aşezat la altitudinea de +400 m, pe o întinsă suprafaţă de acumulare (conuri de dejecţie) în care Oltul şi afluenţii acestuia au modelat lunci întinse, cum este Lunca Avrigului, cu o pantă uşoară, terase cu 3 nivele.

Zona centrală a oraşului Avrig este aşezată pe interfluviul Valea Dosului-pârâul Mârşa, la marginea inferioară a conului de dejecţie al râului Avrig, fiind alcătuită litologic din argile, nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri, permeabile, cu nivele freatice la cota râurilor amintite. Oltul a migrat spre nord lăsând înspre sud terasa şi luncile ce favorizează stagnările de apă.

In vederea descifrării litologiei terenului, a capacităţii portante a stratelor, în zona localităţii Avrig au fost executate foraje. Au fost luate în considerare deschiderile naturale din maluri şi versanţi, care au furnizat informaţii importante privitoare la structura litologică din localitate.

Apa subterană în zona Avrig este întâlnită la diverse adâncimi, astfel:

• apa din terasele joase se află la nivelul râurilor;
• în terasa mijlocie, apa subterană se află la adâncimea 2,80 – 4,00 m, cu nivel variabil în
  timp;
• în zona de agrement, apa subterană se află la 10-15 m.